Inne rre Ferdinandu all’arcu te Pratu
lu sindacu tisse presciatu:
“Maestà, quistu è l’arcu”
e iddhru te bottu respuse “che me ne fotto!”
e de tale momentu
rumase alla storia
sta frase ca cantu cu boria
e ùi puru cantati cu mie stu sturnellu
ca dènta ddaveru chiù bellu

Sìmu leccesi core presciatu
sòna maestru arcu te Pratu

La culonna alla chìazza te sieculi ausata
la òsera a ‘nforza spustata
santu Ronzu perieddhu s’à fattu capace
ca nuddhru aqquai lassanu a ‘mpace
da quei libertini Fanfulla e Peppalu
fujiu Garibaldi a cavallu
e lu Santu ce à ddire “mo’ è miu lu pasticciu
ma basta ca a ‘nterra nu’ spicciu”

Sìmu leccesi, core presciatu
sòna maestru, arcu te Pratu

La uagnona te mòi, tutta quanta pittata
‘nci tène a nu’ bessere asata
ma lu sforzu lu face, se quarche carusu
àe prima nì stuscia lu musu
pigghiànduci gustu lu scrupulu passa
e ‘ntorna ‘mbrazzare se làssa
e poi rite cuntenta uardandu l’amatu
quandu èsse te facce ‘nquacchiatu.

Sìmu leccesi core presciatu
sòna maestru arcu te Pratu

Sìmu leccesi core presciatu
sòna maestru arcu te Pratu